Cum se formează convingerile de bază

Pentru a avea o reprezentare despre cum îşi formează convingerile de bază o persoană, consider că cel mai bun exemplu este cel oferit de Betty Lou Bettner, una dintre cele mai bune psihoterapeute din Statele Unite ale Americii: “Imaginează-ţi o piesă de teatru. Când te naşti e ca şi cum eşti plasat pe o scenă pe la mijlocul actului al doilea. Piesa de teatru se joacă de ceva vreme. Unde este scenariul? Nu există niciun scenariu – este teatru improvizat. Ce rol trebuie să joci? Orice rol doreşti. Tu eşti cel care decide. Aşa că te uiţi cine este deja pe scenă şi ce roluri au fost deja luate. 

Dacă sunt doar uriaşi pe scenă, ce rol ai putea juca? Asta depinde de cum sunt adulţii şi care rol crezi ca iti va aduce mai mult succes. Vei alege o cale de a-ti gasi locul în familie. Mai târziu, asta s-ar putea schimba dacă intră pe scena şi alţi oameni – poate un alt copil sau poate doi. Sau poate vreun bunic se va muta cu tine. Sau poate că nu este decât un singur adult pe scenă. Ce vei decide în legătură cu asta? Nu este atât de important ce se întâmplă în copilăria ta, ci, mai ales ce decizi tu în legatură cu ceea ce se întâmplă (percepţia ta la momentul în care se întâmplă evenimentele).

Ai putea să decizi să fii cel bun, cel tăcut, cel serios, care face mofturi la mâncare, cel trist, cel care ajută, perfecţionistul, cel responsabil, cel care respectă regulile, etc. Toate astea sunt alegeri ale tale în funcţie de actorii de pe scenă. Dacă unul din actori (părinţii) este bun, iar celălalt rău, sau ambii sunt buni, vei alege un rol. Dacă acţiunea de pe scenă (atmosfera din familie) este una care-ţi place sau dimpotrivă, care nu-ţi place, vei alege un anumit rol.”

În familie adulţii sunt cei care îţi insuflă valorile prin ceea ce spun si, mai ales, prin ceea ce fac. Valorile familiei ar putea include: educaţie, muncă, cinste, confort, afecţiune, competenţă, armonie în familie, umor, respect pentru ceilalţi etc. Copilul va adopta aceste valori pentru că şi de ele depinde rolul pe care îl va lua în familie.

Apoi în jurul vârstei de trei ani, copilul va fi conştient de existenţa a două feluri de oameni, bărbaţii şi femeile şi va hotărî din care categorie face parte. Acum el va observa genul din care face parte pentru a vedea ce poate el să devină. Dacă îi place ce vede, el va copia acel model şi va manifesta un comportament corespunzator. Dacă nu-i place, se va lupta să evite caracteristicile care nu-i plac. Copilul nu ştie că există milioane de tipuri de bărbaţi şi de femei. Se concentrează deocamdată pe mama şi pe tatăl lui. Cum este tatăl/mama lui? Este o femeie/bărbat bun, amuzant, furios? Ce trăsături va decide copilul să copieze de la mama/tatăl său? Le va copia pe acelea care-i plac, conform rolului pe care şi l-a luat în piesa de teatru şi conform valorilor pe care le are familia.

În concluzie până pe la vârsta de 6 ani, copilul va fi un foarte bun observator şi îşi va forma o impresie despre ceea ce înseamnă viaţa şi familia lui. Îşi va forma convingeri care îl vor ghida în următoarea perioadă a copilăriei, iar apoi prin filtrul acestor convingeri îşi va dezvolta personalitatea de adult. 

“Copiii sunt buni observatori, dar proşti interpreţi” - Rudolf Dreikurs