Cum recunoaștem anxietatea generalizată?
Experienţa noastră de viaţă aduce cu sine foarte multe mecanisme de adaptare şi instrumente cu ajutorul cărora realizăm ce ne propunem. Pe măsură ce învăţăm astfel de instrumente ne dezvoltăm alte şi alte abilităţi şi devenim din ce în ce mai puternici în faţa diverselor situaţii problematice. Totuşi, la un moment dat apar şi evenimente pentru care nu avem pregătite astfel de instrumente şi atunci ne blocăm în raţionamente care ne ţin pe loc. Ba mai mult, reuşim chiar să retrogradăm substanţial în evoluţia noastră profesională sau personală. În unele din aceste cazuri poate fi vorba de un complex de reacţii fizice şi emoţionale pentru care nu avem nicio explicaţie. Ele ar putea fi uneori încadrate în ceea ce se numeşte anxietate generalizată.
Elementele esenţiale ale anxietăţii generalizate pot fi anxietatea excesivă şi simptomele fizice de nelinişte, dificultate de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, perturbarea somnului ş.a. Această formă de anxietate se deosebeşte de alte tulburări de anxietate prin faptul că persoana se gândeşte cu teamă la o serie de evenimente, în timp ce, în cazul altor tulburări de anxietate, îngrijorarea se restrânge la stimuli sau probleme specifice. De exemplu, în atacul de panică, îngrijorarea este legată de posibilitatea declanşării unor atacuri de panică, în cazul fobiei sociale, îngrijorarea este legată de jena indusă de situaţii publice, în tulburarea obsesiv-compulsivă, de contaminare sau de teama consecinţelor de a nu îndeplini anumite ritualuri, în timp ce în cazul ipohondriei, anxietatea excesivă este legată de posibilitatea de a avea o boală.
În perspectiva confruntării cu situaţii care provoacă teamă, deseori persoanele cu anxietate generalizată evită aceste situaţii, iar atunci când se confruntă cu ele reacţiile de apărare sunt foarte diverse : hipervigilenţă, sensibilitate auditivă, ritm cardiac accelerat, blocaje de gândire, rigiditate musculară, reacţii de slăbiciune, oboseală, tensiune arterială scăzută. Când este ameninţată, reacţia persoanei poate fi de luptă, de fugă, leşin, retragere, mişcări bruşte, strigătul de ajutor sau reflexe precum: clipitul, înecarea, tusea.
Atunci când se confruntă cu astfel de situaţii, persoana cu anxietate generalizată se gândeşte că se va întâmpla ceva catastrofal, că nu va reuşi. Ca atare se va eticheta ca fiind o persoană ratată, care nu este suficient de bună, iar lumea ar respinge-o. Mai mult decât atât, faptul că manifestă astfel de reacţii o trimit la gândul că este bolnavă, că ceilalţi vor râde de ea, că este o persoană slabă şi dependentă sau că ar putea fi abandonată.
Planul de intervenţie pentru astfel de cazuri de anxietate generalizată implică:
o evaluare iniţială a simptomelor anxioase, alături de psihoterapeut
training de relaxare,
evaluarea şi confruntarea evitării,
combinarea expunerii la situaţii cu relaxarea,
monitorizarea îngrijorării si evaluarea « perioadei de îngrijorare »,
reducerea stresului
training de optimizare a abilităţilor de rezolvare de probleme.
