• Home
  • Blog
  • Perfectionarea abilitatilor de comunicare emotionala

Perfectionarea abilitatilor de comunicare emotionala

Oamenilor le este greu să vorbească despre sentimentele lor. Dacă acest lucru ar putea fi realizat cu mai multa uşurinţă, cea mai mare parte a problemelor din familie ar fi rezolvate. Dar această abilitate ţine doar de exerciţiu. De regulă acest exerciţiu îl începem foarte devreme. Ne formăm astfel de abilităţi, de a transmite emoţii şi de a răspunde emoţiilor celorlalţi, încă din copilărie. De la întâiul zâmbet la prima întâlnire, copilăria este cel mai bun teren de antrenament pentru a învăţa cum să detectăm emoţiile, cum să le comunicăm şi să reacţionăm la ele. Însă procesul de învăţare nu trebuie să se încheie odată ce ajungem oameni mari. Mulţi dintre noi continuă să îşi dezvolte abilităţile de comunicare emoţională şi după ce au ajuns de mult la vârsta adultă, reuşind astfel să aibă relaţii mai bogate, de care sunt mai mulţumiţi, cu ceilalţi. Pentru a putea beneficia de o îmbunătăţire a relaţiilor de cuplu este foarte util să putem transmite (dar în acelaşi timp să şi interpretăm) astfel de mesaje cu conţinut emoţional. În acest sens expresiile faciale, mişcările, gesturile, atingerile, tonul vocii, cuvintele descriptive, metaforele sunt elemente ale limbajului emoţional care ne ajută să interacţionăm în modul pe care ni-l dorim. Cu cât înţelegem mai bine aceste elemente ale comunicării emoţionale, cu atât mai mult vom reuşi să ne apropiem şi să răspundem la intenţiile celuilalt, într-un mod care să conteze.

A comunica dechis unii cu alţii nu este un lucru atât de misterios precum pare la prima vedere. Nu este nici ceva intuitiv sau automat. Indiferent dacă ne dăm seama sau nu, ne transmitem unii altora semnale care dezvăluie cum ne simţim în acel moment. Indiferent dacă zâmbim sau suntem lipsiţi de orice expresie, dacă privim drept înainte sau ne plecăm ochii, dacă întindem braţele şi ne atingem sau ne înfrânăm gesturile, comunicăm, iar celălalt va atribui o semnificaţie acelei comunicări. Prin expresiile faciale, tonul vocii, gesturile pe care le facem, cuvintele pe care le rostim şi prin multe altele, ne dezvăluim constant unul altuia adevaratele trăiri emoţionale. Lucrul cel mai important este să devenim mai atenţi şi mai conştienţi de aceste semnale pe care atât noi, cât şi celălalt le transmitem prin comportamentul nostru. Apoi, putem folosi deliberat această abilitate pentru a ne îmbunătăţii procesul de apropiere şi pentru a forma legaturi mai strânse. A recunoaşte emoţiile, a le identifica şi a face dovada faptului că am inţeles ce înseamnă ele sunt toate etape importante în procesul de formare a unor legături emoţionale mai durabile.

Adesea oamenii simt mai mult de o singură emoţie la un moment dat

Dintre toate părţile corpului, faţa este cea mai înzestrată pentru funcţia de transmitere a emoţiilor. Cu excepţia muşchilor maxilarului care sunt destinaţi masticaţiei, principalul rol al muşchilor feţei este cel de transmitere de semnale emoţionale de la o persoana la alta. Schimburile de informaţii se realizează prin modificări rapide ale formei frunţii, sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor, nasului, buzelor şi bărbiei. Fiecare persoană îşi exprimă emoţiile în felul ei unic, prin urmare singura modalitate de a afla cum se simte cu adevărat cineva este de a ne apropia de acea persoană şi de a o întreba despre trăirile ei. În descifrarea codului unor emoţii este bine să ţinem cont de mai multe aspecte. În primul rând trebuie să ne familiarizăm cu figura persoanei în starea ei cea mai neutră. Cum arată faţa acestei persoane atunci când ea nu zâmbeşte, nu se încruntă şi nu este supărată ? Compăram apoi acea figură cu felul în care faţa se schimbă atunci când persoană reacţionează la diferiţi stimuli emoţionali. Venim apoi cu întrebări precum: “Cum te simţi acum?”, sau afirmaţii precum: “Mi se pare că eşti … (furioasă, tristă etc.). Aşa este? ». Pe de altă parte nu trebuie să uităm că adesea oamenii simt mai mult de o singură emoţie la un moment dat. Câteodată oamenii au un amestec de expresii şi atunci când încearcă să îşi ascundă emoţiile. Cu toate că expresiile faciale sunt de obicei primele la care ne uităm când suntem în căutare de informaţii emoţionale, emoţiile pot fi detectate la fel de bine şi în felul în care ne mişcăm alte părţi ale corpului. De pildă persoanele care sunt extrem de încordate au tendinţa să se frământe, să îşi schimbe des poziţia şi să îşi atingă nasul, bărbia sau gura. Oamenii pot tolera mai multă apropiere atunci când se simt bine. Când sunt furioşi sau stresaţi, au nevoie de mai mult spaţiu.

Atunci când ne exprimăm emoţiile în cuvinte este bine să dăm un nume şi să vorbim apoi despre ele. În acest caz se întâmplă să ne folosim acea parte a creierului care controlează logica şi limbajul. Când ne identificăm sentimentele şi le exprimăm în cuvinte, căpătăm un control mai mare asupra lor. Acest lucru ne poate ajuta să facem faţă mai bine emoţiilor negative precum frica, furia, tristeţea. În al doilea rând, a da nume emoţiilor noastre şi a vorbi despre ele pare o parte esenţiala în apropierea faţă de partener, pentru că acesta nu are de unde şti cu certitudine ce simţim daca noi nu îi spunem. O relaţie evoluează atunci când o persoană îşi ajută partenerul să dea nume emoţiilor pe care le are. O altă modalitate prin care se poate obţine îmbunătăţirea comunicării emoţionale este interpretarea metaforelor pe care le auzim în timpul discuţiilor şi mai ales acelea care se referă emoţii. Anumite metafore ne pot determina să punem întrebări care dezvăluie mai multe informaţii despre emoţiile din spatele lor. În felul acesta, metafora înseamnă o cerere de a înţelege, iar întrebarea este o cale prin care venim în întâmpinarea acelei cereri, arătând că suntem interesaţi şi că ne pasă. Atunci când auzim o metaforă este bine să încercăm să punem o întrebare deschisă sau chiar doar să reflectăm la informaţia pe care am auzit-o.

Chiar dacă înţelegerea metaforelor şi a tuturor formelor de comunicare nonverbală ne poate îmbunătăţii capacitatea de a ne apropia de partener, nu vom ajunge prea departe fără stăpânirea unor abilităţi elementare de ascultare. Aceste abilităţi de a-l face pe celălalt să se deschidă şi de a ne arăta sincer interesaţi de viaţa sa poate constitui un avantaj extraordinar în procesul de apropiere şi de stabilire a unei relaţii pline de satisfacţii. Abilităţile de ascultare ne ajută să ne simţim confortabil în orice fel de situaţie socială şi să reuşim să formam legături emoţionale trainice. Nimic nu încurajează mai mult atitudinea de a ne arăta interesaţi de celălalt decât capacitatea de a fi atent la detaliile din viaţa lui.

Sunt Zoltan Farkas, psihoterapeut cu experiență, și vă aștept să discutăm în cabinetul meu de psihologie din București.

psiholog bun Bucuresti