Unul dintre obiectivele psihoterapiei este analiza aşa-numitului ”stil al vieţii” (Alfred Adler), pentru a reuși să înţelegem mai bine modul în care o persoană răspunde la solicitările celorlalţi. În Psihologia Individuală, stilul vieiţi este definit ca ”linie de mişcare unică”, înţelegând aici  toate pornirile, străduinţele, tendinţele şi aspiraţiile spre care se îndreaptă o persoană, conştient sau neconştient. Stilul de viaţă cuprinde convingerile, valorile şi relaţiile pe care şi le face o persoană încă din copilărie. 

Pentru a avea o reprezentare despre cum îşi formează convingerile de bază o persoană, consider că cel mai bun exemplu este cel oferit de Betty Lou Bettner, una dintre cele mai bune psihoterapeute din Statele Unite ale Americii: “Imaginează-ţi o piesă de teatru. Când te naşti e ca şi cum eşti plasat pe o scenă pe la mijlocul actului al doilea. Piesa de teatru se joacă de ceva vreme. Unde este scenariul? Nu există niciun scenariu – este teatru improvizat. Ce rol trebuie să joci? Orice rol doreşti. Tu eşti cel care decide. Aşa că te uiţi cine este deja pe scenă şi ce roluri au fost deja luate. 

Când vorbim despre inferioritate, trebuie să distingem între inferioritatea obiectivă, sentimentul şi complexul de inferioritate. Inferioritatea obiectivă poate fi măsurată. În anumite domenii de activitate, spre exemplu, se caută persoane înalte, în alte domenii se caută persoane cu acuitate vizuală ridicată. Pentru o persoană scundă, prima cerinţa discriminează, existând deci inferioritate când se iau în considerare criterii obiective.

Cea mai puternică motivaţie a copilului este de a aparţine. De la cea mai mică vârstă el  face eforturi foarte mari pentru a aparţine grupului lui familial. Pentru asta se comportă în fel şi chip şi îşi găseşte singur diverse metode. Unele din ele convin părinţilor, altele nu sunt permise şi pentru ele copilul este certat. Dacă îl întrebăm de ce face asta nu va putea să ne spună. El ştie doar că trebuie să-şi găsească locul în familie. Pentru asta îşi dezvoltă abilităţi şi face tot posibilul să le arate celorlalţi că el este în stare de o mulţime de lucruri şi că poate contribui prin asta la bunăstarea familiei.