Psihoterapie individuală

Probabil ţi s-a întâmplat să te deranjeze atitudinea prietenului, a colegului de serviciu sau a partenerului cu care lucrezi. Nu mai spunem că s-ar putea ca şi şeful să te fi deranjat din când în când cu pretenţiile şi mofturile lui. Sau chiar angajatul este cel care-ţi crează probleme. S-a mai întâmplat să te enervezi că ai pierdut autobuzul şi din cauza asta ai întârziat la o întâlnire importantă. Ca să nu mai spunem că vecinul de la parter ţi-a zis şi el vreo două într-o dimineaţă când te duceai la serviciu, fapt care ţi-a stricat toată ziua. Acasă nu te mai înţelegi cu nimeni, iar băiatul cel mare îţi reproşează într-una că nu i-ai cumpărat telefonul pe care i l-ai promis.

Sunt Zoltan Farkas, psihoterapeut cu 17 ani de experiență, și te aștept în cabinetul din București să discutăm despre problemele care te supără, depășindu-le prin terapie. [Contactează-mă]



Cu siguranţă că au existat şi momente mai dificile în viaţa noastră, fie că este vorba de locul de muncă, fie că am trecut printr-o despărţire de partenerul de viaţă, fie că un prieten bun sau un membru al familiei nu mai este printre noi. Poate ai avut momente când ai vrut să laşi totul şi să o iei de la capăt, dar ceva te reţinea. Sau, dimpotrivă, ai fi vrut să rămâi, dar împrejurările îţi impuneau, împotriva voinţei tale, să abandonezi ce ai şi să începi o viaţă nouă.

Se întâmplă câteodată ca la sfarşitul zilei să facem bilanţul evenimentelor şi nu de puţine ori să ne gândim că anumite lucruri le puteam face mai bine sau că, din cauza lor, totul a luat o întorsătură nu tocmai favorabilă.

Cum eliminăm din dispozițiile pe care le avem?

Multe dintre acestea se întâmplă pentru că aşteptările pe care le avem de la noi sau de la alții nu ţin cont decât de dorinţele noastre. Ele reprezintă, de fapt, convingerile pe care le avem. Noi ştim că aşa trebuie să se întâmple, iar dacă se întâmplă altfel, avem toate datele să ne revoltăm. Pe de altă parte, sunt situaţii care nu depind de noi. Noi suntem doar spectatori, chiar dacă am dori cu orice preţ să putem interveni în cursul evenimentelor.

Dacă ne-am simţit vreodată nervoşi, stresaţi, furioşi să ştim că este doar pentru că aşa vedem noi lucrurile. Pentru o altă persoană unul şi acelaşi eveniment nu produce nici cea mai mică emoţie. Poate ne-ar ajuta să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să eliminam cât mai multe din dispoziţiile enumerate. Cum ar fi dacă nu ne-ar deranja deloc când prietenul nostru cel mai bun ar vorbi “nepotrivit” despre noi în compania unor persoane importante, sau când un coleg de serviciu ar obţine postul pe care ni-l dorim de atâta timp şi pentru care facem eforturi uriaşe să-l obţinem? Cum ar fi să depaşim situaţiile dificile aşa încât ele să nu lase nicio urmă şi să nu ne afecteze momentele importante din viaţa noastră? Putem obține aceste noi dispoziții prin exercițiile pe care le facem în ședințele de terapie din cabinet.

Fricile nejustificate în anumite momente ale vieţii, anexietățile sau fobiile pe care le manifestăm faţa de diverse obiecte sau fiinţe, pot fi răspunsul la experienţele noastre timpurii. O traumă din copilărie ne poate urmări o viaţă şi, ce este cel mai rău, este că ea ne orientează deciziile în direcţii mai puţin dorite. Depresia, ca rezultat al trăirilor la o intensitate marcantă a unor emoţii puternic negative, ne obligă să ne izolam de momentele plăcute şi ne menţin într-un disconfort permanent. Aceste trăiri sunt contagioase şi ele devin un mod de viaţă şi pentru persoanele de lânga noi, persoane care ne iubesc şi încearcă să ne ajute.

Este atât de important pentru oricine să poată beneficia de resursele de care dispune! De cele mai multe ori ştim cum să abordăm o situaţie, dar se întâmplă, mai ales în momente mai speciale, să nu avem soluţii gata pregătite. Nici partenerul de viaţă şi nici cel mai bun prieten nu ne poate orienta pe o direcţie cu speranţă. Uneori nici nu bnuim cât de mult putem obţine dacă am fi conştienţi de resursele noastre. Trebuie doar să ştim unde să le căutăm.

Sunt Zoltan Farkas și fac terapie cu adulți, adolescenți si copii. Te aștept în cabinetul de psihoterapie din București pentru a sta de vorbă despre toate chestiunile care te preocupă, aflând împreună sursa lor și, în final, depășindu-le prin terapie.

Tariful unei sedinte de terapie este de 200 RON.

TELEFONAȚI

SCRIEȚI-MI

Terapia dislaliei (tulburări pronunție)

Termenul de dislalie desemnează o categorie specifică de tulburări de pronunție cu un caracter tranzitiv. Este vorba de tulburari în planul articulării sunetelor. Această tulburare exclude dizabilitatea intelectuală, tulburările neurologice, dizabilitatea auditivă sau alte afecțiuni medicale care pot împiedica articularea corectă a sunetelor.

Sunt Farkas Zoltan, logoped și psiholog cu experiență de 17 ani. Vă aștept în cabinetul meu din București pentru a lucra ședințele de terapie a dislaliei.

Manifestări ale dislaliei

Principalele forme ale tulburărilor de pronunție sunt:
- distorsiunea (alterarea sunetului în cauză)
- omisiunea (excluderea sunetului în cauză de la nivelul cuvântului)
- înlocuirea (utilizarea în locul sunetului-țintă a unui alt cuvânt)

Tulburarea dislalică poate afecta fiecare sunet din inventarul sunetelor limbii. În acest context, alterarea unui anumit sunet poartă denumirea sunetului respectiv (betacism – pentru sunetul b, fitacism – pentru f etc).

Dislalia poate avea drept cauză factori de natură organică sau funcționala. Printre factorii de natură organică se pot menționa malformațiile de la nivelul maxilarului, mandibilei, limbii, palatului dur sau vălului palatin. Factorii de natură funcțională presupun un tonus muscular slab sau auz fonematic deficitar. Mai pot fi enunțate și cauze fiziologice care scot în evidență ritmul firesc de dezvoltare generală a copilului. Astfel, la vârsta antepreșcolară și preșcolară (intervalul 6 luni – 5 ani), componenta de înțelegere și execuție a limbajului se află în dezvoltare, fiind perioada de achiziționare a deprinderilor de articulare, de pronunție, ceea ce înseamnă că tulburările de pronunție din acest interval de timp sunt considerate nepatologice.

Terapia logopedică a dislaliei

Terapia logopedică a dislaliei are în vedere în prima fază evaluarea și dezvoltarea abilităților și deprinderilor premergătoare structurării limbajului, această fază împlicând exerciții pentru:
- motricitatea generală (abilități de prindere, motricitatea degetelor),
- motricitatea limbii, a mandibulei, a musculaturii gâtului, a musculaturii faciale),
- respirație (verbală și nonverbală)
- schema coprporală (pe propria persoană, pe o persoană aflată n față sau pe o păpușă)

Urmatoarea etapă, cea a emiterii sunetelor are ca obiectiv emiterea corectă a sunetelor, aceasta realizându-se prin mai multe metode, în funcție de particularitățile de dezvoltare și de vârstă.
v Se poate opta pentru emiterea spontană a sunetelor, care presupune utilizarea onomatopeelor sau a altor jocuri fonetice, poezii, frământări de limbă care să faciliteze apariția sunetului-țintă.
De asemenea se poate utiliza metoda derivarii sunetului care presupune că terapeutul emite cu copilul un sunet pe care acesta îl poate pronunța și care are elemente comune cu sunetul pe care dorește să-l obțina. De exemplu, sunetul ”m” poate fi derivat din sunetul ”a” dupa următoarea procedură: copilul rostește prelungit sunetul ”a” dupa care apropie maxilarele, reducând gradul de deschidere a cavității bucale și unind buzele, ceea ce conduce la apariția sunetului ”m”.

Daca sunetul nu poate fi corectat prin aceste metode, se poate utiliza metoda demonstrativă în care i se arată copilului, în fața oglinzii, modalitatea de formare a sunetului respectiv. Totodată pot fi oferite informații cu ajutorul planșelor în cazul în care copilul este suficient de mare pentru a le înțelege.

În terapia dislaliei, corectarea fiecărui sunet presupune utilizarea uneia din metodele descrise, iar odată ce au fost învățate de către copil, vom intra în ultima etapă, cea a consolidării și automatizării sunetelor. În această etapă se vor utiliza foarte des sunetele învățate, de data aceasta în poezii, propoziții complexe și în vorbirea spontană.

Pe tot parcursul terapiei logopedice, părinții trebuie să fie alături de copii, atât pentru învățarea și consolidarea sunetelor, cât mai ales pentru a-i încuraja.

Contactați-mă pentru a vă oferi mai multe informații despre terapia dislaliei. Prețul unei ședințe este de 80 RON.

TELEFONAȚI

SCRIEȚI-MI

Terapia afaziei

Afazia este tulburarea de limbaj caracterizată prin apariţia bruscă a unei leziuni la nivelul sistemului nervos central, după constituirea limbajului verbal.

Afazia se manifestă prin:
- tulburări de înţelegere a limbajului verbal
- tulburări de inţelegere şi exprimare cu ajutorul limbajului scris
- tulburări de exprimare verbală
- tulburări de calcul matematic
- tulburări motorii (organizare vizual-spaţială deficitară, coordonare musculară disfuncţională)
- tulburări de recunoaştere, de identificare a obiectelor, culorilor, imaginilor, lipsă de inţelegere a ceea ce aude - tulburări de natură psihologică
- tulburări de memorie

Cauzele apariției afaziei

Afazia poate fi cauzată de apare în una din următoarele situaţii:
- accidentul vascular cerebral ischemic care reprezintă aproximativ 80% din totalul AVC.
- accidentul ischemic tranzitor care se manifesată atunci când artera carotidă este blocată şi poate produce o afazie care dispare complet in 24 de ore.
- hemoragiile cerebrale. Acestea sunt mai putin frecvente decât AVC ischemice, reprezentând aproximativ 20% din totalul AVC.
- traumatismele craniene explică şi ele diversitatea afaziilor întâlnite prin varietatea leziunilor posibile şi a localizărilor acestora la nivel cerebral.

În ceea ce priveşte procesul de recuperare a afaziei, acesta presupune implicarea unor mecanisme de compensare, restaurare şi reorganizare care acţionează la mai multe niveluri de recuperare: neuronal, cognitiv şi comportamental (afectiv). La nivel neuronal există teorii recente care susţin plasticitatea sistemului nervos central, adică producerea unui proces de creştere neuronală indiferent de vârsta pacientului care face posibilă preluarea funcţiilor zonei lezate de către alte zone chiar din celălalt emisfer cerebral.

Programele de recuperare afazie

În procesul de recuperare cognitivă a pacientului cu afazie, se începe cu o evaluare foarte strictă şi care are în vedere în primul rând stabilirea acelor funcţii care au rămas intacte. Pe baza acestora se vor face programele de recuperare avănd ca obiectiv principal recuperearea funcţiilor pierdute.

Recuperarea pacientului cu afazie trebuie începută încă din spital, imediat ce pacientul este stabilizat (din punct de vdere al funcţiilor vitale) şi conştient. Este foarte importantă implicarea pacientului într-un program intensiv şi prelungit în aceasta perioadă. Frecvența zilnică a şedinţelor de terapie este indicată cel puţin în primele săptămâni. În acest sens familia va trebui să lucreze zilnic cu pacientul după modelul indicat de terapeut. Durata unei şedinţe variază de la câteva minute în primele zile (în cazul în care pacientul oboseşte foarte repede) până la o oră (pe măsură ce se deprinde cu gradul de dificultate al exerciţiilor). Se va lucra în mai multe şedinţe pe zi, ţinând cont şi de disponibilitatea pacientului. Este foarte posibil ca pacienţilor să le fie foarte greu să rezolve exerciţiile propuse şi să refuze să colaboreze. Cu multă răbdare şi tact vom încerca să le oferim posibilitatea de a rezolva exerciţiile astfel încât orice efort să reprezinte un succes pentru ei.

Având în vedere leziunile cerebrale produse, trebuie să înţelegem faptul că afectivitatea pacienţilor cu afazie poate fi tulburată, iar ei să fie mult mai sensibili faţă de anumite aspecte ale vieţii de zi cu zi. Este posibil să plângă foarte des, de multe ori din senin, sau să devină foarte irascibili la orice eveniment minor. Dispoziţia şi emoţiile sunt atât de afectate încât se poate ajunge la perioade lungi de tristeţe şi chiar depresie. Pentru prevenirea acestor episoade este imperios necesar să intervenim cât mai repede, iar rezultatele recuperării sa fie vizibile de către pacient. În acest sens, cu cât suntem mai atenţi cu dificultatea sarcinilor pe care le dăm pacienţilor şi cu cât avem mai multă răbdare cu ei, cu atât vom avea satisfacţia unei recuperări eficiente.

Sunt psihoterapeutul Zoltan Farkas și vă invit în cabinetul meu din București. Prețul unei ședințe de terapie a afaziei este de 150 RON.

TELEFONAȚI

SCRIEȚI-MI

Terapii balbism (bâlbâiala)

Evaluarea copilului şi a adultului cu bâlbâială presupune un demers centrat pe aspecte care privesc atât funcţionarea lingvistică, cât şi impactul balbismului asupra integrarii sociale şi a structurării emoţionale. Conduc terapia logopedică în funcţie de particularităţile individuale pentru o recuperare completă.

Bâlbâiala este definită ca fiind acea tulburare caracterizată printr-un număr crescut şi/sau o durată semnificativă a pauzelor, blocajelor în timpul fluxului vorbit. Balbismul apare la aproximativ 5% din populaţia infantilă. Dintre aceste persoane, 70% vor trece peste această tulburare până în copilăria târzie. La vârsta adultă doar 1% din populaţie ajunge să manifeste această tulburare. Se manifestă mai des la copiii cu vârste între 6-12 ani. În rândul băieţilor, bâlbâiala este mai frecventă (1 din 3) faţă de fete (1 din 5). Unii autori mai menţionează că apare de trei ori mai frecvent în familiile în care există un istoric de bâlbâială faţă de familiile în care acest istoric este absent.

Caracteristicile bâlbâielii

Dinte caracteristicile bâlbâielii pot fi menţionate:
- Repetiţiile de sunete şi silabe, ale unor părţi de cuvinte, ale propoziţiilor;
- Autocorecţii, reveniri;
- Prezenţa interjecţiilor, a unor sunete emise involuntar;
- Spasme articulatorii pauze, blocaje, tulburări respiratorii; - Prelungirea sunetelor şi silabelor;
- Utilizarea aerului rezidual (copilul simte ca nu mai are aer);
- Blocaje în fluxul vorbirii;
- Amânarea emisiei verbale (face pauză mare până începe să vorbească);
- Tremur muscular;
- Schimbarea vocii;
- Reacţii fizice (mişcări la nivelul diferitelor segmente ale corpului (braţe, picioare, cap, clipitul din ochi, ochi larg deschişi, spasticitate la nivelul limbii, gura larg deschisă, tensiune la nivelul gâtului, inspirul sau expirul neregulat, se înroşeşte etc).

Pe lângă aceste caracteristici, persoana care se bâlbâie mai prezintă o serie de alte caracteristici ascunse:
- Frica
- Sentimentul de frustrare
- Manifestarea anxioasă
- Furia
- Iritarea
- Starea tensionată
- Panica
- Tendinţa de autoizolare
- Sentimentul de neputinţă şi deznădejde
- Tendinţa de a manifesta un comportament evitant

Evaluarea copilului şi a adultului cu bâlbâială presupune un demers centrat pe aspecte care privesc atât funcţionarea lingvistică, cât şi pe aspecte care privesc impactul bâlbâielii asupra integrarii sociale şi asupra structurării emoţionale/afective.

Cum se desfășoară terapia logopedică a balbismului?

Terapia logopedică a balbismului trebuie condusă în funcţie de particularităţile individuale şi de dezvoltare ale persoanei (nu tuturor persoanelor care manifestă aceste semne de bâlbâială li se potriveşte acelaşi tip de terapie, de aceea terapeutul trebuie să selecteze demersul terapeutic adecvat fiecarui caz în parte). Pe toată durata terapiei persoana trebuie să fie incurajată. Familia trebuie implicată în demersul terapeutic, întrucat succesul în acest tip de terapie apare atunci când beneficiarul terapiei se eliberează de teama de a vorbi şi ajunge să se exprime, să comunice în orice situaţie ar fi şi indiferent de interlocutor.

Procesul de recuperare in balbism presupune activităţi de modelare directă a vorbirii prin introducerea de către terapeut a unor strategii de reducere a ritmului vorbirii, de modelare a fluenţei, de utilizare a unor pauze în vorbire, cât şi strategii indirecte, prin care se modelează interacţiunea dintre părinte şi copil. Astfel, părintele poate primi recomandări cu privire la modul în care interacţioneaza cu copilul:
- să se adreseze cu calm şi răbdare
- să asculte ce vrea să spună copilul până când acesta încheie şi apoi să intervină
- să petreacă timp de calitate cu copilul în fiecare zi, în care să încerce să acorde copilului o atenţie crescută
- să se comporte cu copilul, sub aspect disciplinar, ca şi când nu ar prezenta bâlbâială, fără să facă rabat de la reguli de comportament şi conduită.

Pe lângă aspectele legate de respiraţie şi de exerciţiile de pronunţie cursivă, un rol deosebit de important îl are şi implicarea persoanei într-un proces de psihoterapie, în vederea restructurării componentei afective. În cazul copiilor cu bâlbâială, parentingul le va fi foarte util părinţilor şi îl vom folosi în procesul de psihoterapie. Pentru persoanele trecute de 12 ani sau adulte, acest proces de psihoterapie este esenţial, de multe ori fiind suficient pentru recuperarea în totalitate.
Contactați-mă pentru a afla mai multe informații despre desfășurarea terapiei în cabinetul meu de psihologie din București. Tariful unei ședințe este de 100 RON.

TELEFONAȚI

SCRIEȚI-MI